Skip to content

Stanislaw Lem, jucându-se cu bombe nucleare

Octombrie 22, 2010

”Palatinizii nu aveau nevoie noaptea nici de lămpi, nici de focuri, fiindcă toţi munţii planetei lor erau radioactivi, iar pe lună plină puteai să numeri ace. Ziua când dogorea soarele, dormeau în subteranele munţilor şi numai noaptea ieşeau prin văile de metal. Dar crudul Architor porunci ca în cazanele în care se topeau paladiul şi platina pentru armuri să fie aruncate şi bucăţi de uraniu. Şi după ce anunţă acest lucru în toată ţara, fiecare palatinid a trebuit să vină la palatul regelui, unde i s-a luat măsură pentru o nouă armură. I s-au pus apoi noi platoşe pe umeri, mănuşi, genunchiere, coif şi toate aveau lumină proprie, deoarece îmbrăcămintea aceasta era din tablă amestecată cu uraniu. Însă mai tare decât toate le străluceau urechile. 


De atunci, palatinizii n-au mai putut să se adune la sfat. Dacă erau prea mulţi într-un grup, puteau exploda. Aşa că fură nevoiţi să umble singuratici, ocolindu-se unul pe altul de departe, ca să nu provoace reacţie în lanţ, în timp ce Architor se bucura şi le punea noi biruri pe cap.”  (Stanislaw Lem – Urechile de uraniu // Ciberiada)

Anunțuri

From → Reconquiste

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: