Skip to content

Giovanni Papini, dezvelind un anumit tip de mesaj insidios

Februarie 24, 2010

”- Dacă v-aş spune, n-aţi ajunge să înţelegeţi. Trebuie să ştiţi că Anosh-Utra nu e numele meu adevărat. Aceste cuvinte iraniene înseamnă Omul-Înger şi formează numele lui Mesia în religia mandeană. Secretul meu vine din Asia, ca toate secretele şi nu se poate formula în termeni occidentali. […]

Băgaţi bine de seamă că eu nu operez numai calităţile rele, acelea pe care moraliştii le numesc ”vicii” şi alieniştii ”nebunie”. Dacă vă întristează de exemplu, o dragoste nemărginită de aproapele sau o manie filosofică şi religioasă, eu sunt gata să intervin, în aceleaşi condiţii. Sunt adeseori virtuţi mai dureroase decât păcatele.

Gândiţi-vă la transformările pe care le va suferi neamul nostru, când chirurgia mea sufletească va fi răspândită pretutindeni. Fiecare va putea să aibă, în sfârşit, sufletul care-i place mai mult. Amputarea metodică a remuşcărilor şi a fricii va da omului acea pace pe care până acum a căutat-o zadarnic în stoicism sau în credinţă. Adăugaţi la aceasta că maladiile trupului derivă din cele ale spiritului, aşa încât atunci când veţi fi vindecat de acestea, vă veţi bucura de o sănătate fizica perfectă. Încercaţi. […]

Sunt un taumaturg, nu un zeu.”  (Giovanni Papini – Gog)

Anunțuri

From → Reconquiste

20 comentarii
  1. Of, dac-ar fi asa.. Medicii de boli fizice sa fie inlocuiti de psihologi, psihiatri si terapeuti, toti am fi fericiti si-am canta si-am dansa in hora.. Dar nu-i.. Pan’ la urma, si mintea si trupul trebuie vindecate si „concubinate” sa zic asa (imi place cuvantul).. 🙂

  2. Am acum senzatia ca nu ai prins chiar sensul subtil, ca sa zic asa, dar sincer sa spun, m-am intrebat si cand am scris post-ul daca este suficient sa lipesc citatul, sau sa-i fac si o mica explicatie.

    Pentru mine, dupa cum specific prin titlu, discursuri precum cel aratat prin extrasul din romanul lui Papini, sunt cam ceea ce are mai defectuos filosofia moderna, ce incearca sa se fondeze pe idei antice rastalmacite (ajungandu-se pana la mandria utopica mascata de finaluri pseudo-modeste ca ”Sunt un taumaturg, nu un zeu”). Din pacate, este sesizabil ca astfel de conceptii de tip realmente new-age, pretinse sinteze ale unei gandiri stravechi si pretins pasnice, cand vine vorba de pace ca stereotip publicitar (caci acum depinde si ce intelegem prin pace, astazi sensul acesteia se apropie mai degraba de o lipsa a anumitor manifestari care starnesc fobii aceleiasi majoritati care se precipita cel mai nedemn – dar o lipsa temporara a defularilor, nu inseamna pace reala, mai aproape de aceasta sunt niste defulari bine indiguite), prind foarte bine tocmai la societatea moderna cu vise cibernetice, sterilizate si antiseptizate.

    Principiul care spune ca vindecand mintea, vindeci indirect si trupul, mintea vindecandu-l apoi pe acesta, este nu doar vechi, dar are baze reale (ce nu trebuie absolutizate insa, caci na, daca ai cine stie ce pretentii de la trup, de genul sa nu ajunga sa experimenteze batranetea, apoi…). In dialogurile platoniciene era mentionat si asociat medicilor traci. Reamintirea unui vechi principiu valabil, intr-un context care il malformeaza insa, este caracteristic ”sofistilor” moderni, de tip Rajneesh sau Jiddu Krishnamurti. Daca vrei si o parere personala aici, da, fireste si eu sunt de acord ca medicina sufletului are nevoie de latura sa complementara, medicina corpului, chiar daca tratand sufletul, de la acest fapt poate urma si o vindecare somatica, dupa cum am spus, in sensul unei reintrari pe fagasul firesc. O medicina a corpului, fara o adecvata medicina a sufletului (iar psihologia noastra nu e chiar ce ar trebui sa fie, pentru ca se axeaza pe integrarea in societate – dar, nu as considera societatea actuala deloc sanatoasa, iar de ce anume, spun cam prin toate articolele, nu reiau aici) este si ea o absurditate.

  3. Eu am o problema cu omul asta (n.m Papini). De fiecare data cand incep sa citesc, dupa o fraza…schimb pagina/linkul, etc. Cam asa s-a intamplat si cu ”Un Om Sfarsit”. Nu-mi dau seama de unde a avut ascensiunea asta fulminanta in epoca. Cred ca daca l-as fi cunoscut in timpul vietii, ar fi fost printre putinii oameni la care as fi spus ”ahaaaam” de fiecare data.

    Omul se abtine de la a avea o pozitie clara (pe care o inlocuieste cu filosofii preluate) mai rau decat un politician.

    Asta, sau poate-s doar eu rau 🙂

  4. N-as zice ca s-a abtinut de la a avea o pozitie clara; ca a reusit mereu sa gaseasca o cotitura disponibila, e partea a doua, dar cand a sustinut ceva, a sustinut implicat. Se poate insa, observa un fir continuu in atitudinea lui, in jurul caruia s-a rasucit. N-am citit ”Un om sfarsit”, nu prea se poate spune ca ma pasioneaza Papini, dar unele fragmente din ”Gog” mi s-au parut de exceptie, ca spirit de observatie aflat in spatele lor.

    Daca nu exemplifici, nu prea inteleg acum la ce te referi cand zici filosofii preluate, nu mi se pare mai putin original decat majoritatea scriitorilor care s-a inscris in diverse curente.

    Probabil incerci sa-l intreci in ferocitate 😛

  5. Trupul este in slujba sufletului si trebuie facuta o fuziune intre ele atunci cand e vorba de tratare!

  6. Teoretic, in slujba spiritului (”nous”) ar trebui sa fie corpul, nu a sufletului (”psyche”). Asta ar fi insa, alta discutie. Fragmentul papinian ridica mai degraba, urmatoarea problema: cat de tentant poate suna astazi sa renuntam la cautare, prefacandu-ne ca am gasit? Cat de dispusi suntem, de dragul unei asa-zise paci si sub presiunea senzatiei unei prisosinte reale, dar nu prea clar localizata, sa acceptam o ”lobotomie”?

  7. literelibere permalink

    eu cred ca o pace psihica si o sanatate fizica perfecta nu sunt lucruri rele iar noi, ca omenire, spre asta ne indreptam. asta nu ne va impiedicam sa avansam spiritual. nelinistea spiritului in cadrul cautarii interioare a fiecaruia dintre noi n-are nimic de-a face cu suferinta de orice fel, fie fizica, fie psihica. altfel, toti nefericitii din lumea asta ar fi niste initiati.

  8. Pai ma rog, asta pe teoria cu ”fura si combina de la mai multi” => fii original. Nici nu i s-ar putea cere altceva omului dar personal prefer oamenii care-si sustin relaxati punctul de vedere, fara tensiunea lui ”eu”. De-aia bloggerii de meserie nu-s filosofi prea buni 😀

  9. @Literelibere

    Nu cred ca se poate vorbi, realmente, de transformare fara suferinta. Nu toate socurile creeaza nelinistea interioara necesara unei deschideri spre paradoxurile spiritualitatii, dar nu as zice ca aceasta neliniste s-ar declansa fara o scuturare infaptuita de anumite conditii. Bineinteles ca exista un anumit tip de suferinta inutila, care ar putea fi abolita, dar nu as proclama ca aceasta este cea care consta intr-o ”dragoste nemărginită de aproapele sau o manie filosofică şi religioasă”. Ma intorc la Dostoievski si imi amintesc cum afirma ca suferinta este singura cauza a constiintei. Si tind sa-i dau dreptate.

    Nu stiu nici daca vor permite costurile sau alti factori, sa se mareasca durata de viata a unei majoritati a omenirii, iar daca nu se va putea, trebuie avut in vedere ca prelungirea sperantei de viata la anumite sectoare de populatie ar cam reaprinde flacara luptei de clasa. Dar si daca s-ar mari durata vietuirii, fara probleme, la majoritatea oamenilor, tinand seama de firea umana, nu cred ca ceea ce numim spiritualitate nu ar avea de suferit, daramite ca ar avea de castigat. Una din conditiile spiritualizarii este reamintirea perpetua a conditiei de fiinta muritoare in interiorul unei Fiinte infinite. Cand primul aspect este uitat, aceasta atrage si uitarea celui de-al doilea. Iar primul aspect este destul de usor de omis si in conditiile date, nu mai trebuie sa invoc o viata mai lunga si eventual, mai lipsita de efort.

    Pana la urma, a avansa spiritual inseamna si a nu intretine o relatie de identificare cu propriul corp (aceasta nu presupune a-l neglija, caci nevoie de el este si pentru scopul spiritual). Altfel, vorbim de orice altceva, dar nu de spiritualitate. Aici, opinia mea este ca omul adoarme periodic, deci trebuie trezit periodic, ceea ce il bruscheaza – ii provoaca suferinta. Eu, de felul meu, sunt mai ciclist. Pardon, adept al unei perspective bazata (si) pe o anume ciclicitate.

    @Krossfire

    Mi-am aruncat si eu intre timp ochii pe ”Un om sfarsit”. Nu este chiar genul meu, desi sunt ceva formulari interesante acolo. N-as zice insa ca tensiunea de acolo nu este rodul unei munci de analiza (inclusiv introspectie) – mai bine spus, al unui inceput. Cam mult teribilism pentru varsta la care a fost scrisa, dar totusi este o carte aparuta cu mai bine de 40 de ani inainte de moarte. Faptul ca este cea mai laudata carte a lui, nu ma face decat sa fiu iar uimit de gustul cititorilor pentru egomanie, narcisism, suferinta mai mult sau mai putin inutila. ”Gog” este, totusi, altceva.

  10. Nu exista ‘cuvinte iraniene’, doar cuvinte persane …

    Revenind la suferinta. Da, cred ca ea reprezinta un etalon corect al constiintei.
    Omul nu poate suferi doar cu sufletul. Suferinta ii va atinge si trupul.
    Vorbeai de suferinta inutila insa cel ce sufera, in momentul ‘suferintei’, cum isi poate da seama ca e inutila?

  11. Hristos a inviat!

    X, fireste da, dar am zis sa nu modific nimic la felul in care traducatorul a pus pe pagina textul lui Papini. Nu am vazut textul original, poate chiar traducatorul roman s-a gandit sa adapteze el si a facut-o gresit, dar poate e o eroare (intentionata) a italianului, pentru a sugera impostura ”chirurgului de suflete”. Nu am idee, Anosh-Utra chiar inseamna Omul-Inger pe limba persilor?

    Cunostiintele mele de persana se reduc la cateva cuvinte patrunse (mai mult sau mai putin deformat) in limba araba (cu care ma razboiesc de putina vreme). Deci, nu te sfii sa ma corectezi pe viitor 😀

    Referitor la suferinta inutila. Cred ca in momentul in care suferi rareori respectiva suferinta e inutila. O astfel de suferinta era poate inutila inainte de a suferi, in sensul ca era de evitat. In rest, mi se pare ca ea isi dovedeste utilitatea chiar daca ar fi s-o faca doar prin faptul ca ne reclama mai multa atentie pe viitor la posibilitatea de a sari peste unele etape chinuitoare.

  12. Dupa cum bine sublinia Guenon, mai rau decat ateismul anti-traditiei este pseudo-spiritualitatea de balci a contra-traditiei. Iar fascinatia (deseori debila) a europenilor pentru un „Orient” inventat de einu face altceva decat sa ascunda adevaratul Orient, precum si caile spirituale autentice care mai subzista in Occident, in ciuda degenerarii ce domneste. La urma urmei, orbirea este cel mai greu pacat …

  13. X, foarte multumesc !

    Nu m-as fi gandit ca imaginatia poetica a persanilor a creat chiar nume (de baiat) care inseamna: ”Cea mai lunga pana din aripa unei pasari” 🙂

  14. Papini viseaza aici, cum face si Huxley la o distopie, un fel de „end of the world” – „as we know it”.
    E doar un presentiment obscur legat de „sfarsitul lumii (etern clasice)”. Un mit tipic culturilor traditionale, care totusi nu reuseste sa paralizeze viata. Fara sa vrea, omul traditional isi doreste o renastere, o eterna reintoarcere, chiar si prin postmodernism.

  15. Nu fara sa vrea, ci perfect constient un om al traditiei (traditio – transmitere) doreste o renastere. Fiindca, daca privesti atent cursul firii, toate renasc, mereu aceleasi desi mereu cumva diferite. Iar omul traditional este cel care vrea ceea ce observatia limpezita-i spune ca este firesc. Cred ca iti dai seama ca stadiul adamic, Satya Yuga, sau cum vrei sa ii mai spui nu este un timp trecut, cum Gradina Paradisului nu este un anume loc de pe pamant. Asadar nu vorbim de o venerare a trecutului (sau a oricarui alt timp, caci daca ne gandim la sperante, ele sunt legate de viitor mai ales, nu?) per se, ci a sumei conditiilor care favorizeaza accesul la Dincolo-de-timp-si-dincolo-de-spatiu (aista-i un moanstru mai pariculos diecat Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop)

    Aici, G. Papini nu pare sa viseze. Poate ca sta cu ochii inchisi si gandeste pozitia viitoare a unui lucru, dupa ce a calculat bine traiectoria acestuia inainte. Sa paralizeze viata?? Confunzi, cred, o reala conceptie traditionala (transcendenta), ce este, ca sa spun asa, mana in mana cu viata (si mai mult decat atat si cu cealalta fata, moartea), cu reductionismele care se ataseaza inevitabil si cad la fel, mereu altele, mai deghizate sau mai nu. Sau poate te referi chiar la limitele care dezlimiteaza, la acele hotare pe orizontala care evita dispersia si concentreaza raza pe verticala. Eh, ”doar un presentiment obscur”, desigur!

    Ca veni scrisa, prin ”mit”, fie el si ne-atipic, ce intelegi ?

  16. Profunde posturile tale; si multumesc si pentru explicatiile ulterioare… altfel probabil nici eu nu as fi inteles sensul exact. 🙂

  17. Multumesc si eu si pentru rabdarea de a le fi citit, cum am mai spus undeva mai sus la acest post, ar cam fi fost de folos sa includ un mic comentariu la inceputul textului.

  18. Nu e vorba de rabdare… adica da, e drept ca sunt destul de greu de digerat si cel putin pe mine unul ma depasesc in multe locuri, dar oricum sunt foarte interesante, asa ca e o placere sa te citesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: