Sări la conţinut

Străinul şi miezul nopţii

septembrie 10, 2009

În fiecare zi când se trezesc, localnicii lbitai găsesc copacii sugerând ceva cu crengile lor. O dată la opt zile, fiecare copac, dar şi fiecare tufă, aminteşte de forma unui lup, după cum în alte zile o sugerează pe cea a unei pantere, a unei girafe, a unei maimuţe, a unui struţ, a unei acvile, a unui localnic cu cap şi în cele din urmă, a unuia fără cap. Nimeni nu văzuse vreodată cum trece o plantă de la un aspect la celălalt. Totuşi, suntem obligaţi să admitem, există foarte felurite interpretări ale semnificaţiei formelor acestora.

Fără îndoială, transformarea se petrece în preajma miezului nopţii, căci în apropierea acestui moment se întamplă ceva cu adevărat excepţional: toţi autohtonii încremenesc în poziţia în care se găsesc – un soi unic de neurolepsie.

Într-o zi a sosit – şi-l mai amintesc puţini – un străin. A locuit ceva vreme în casa unui cleric şchiop din naştere, sculptând unelte în os. Se culca de bună voie, după obiceiul gazdei sale, cam cu o oră înainte de miezul nopţii, iar ziua se plimba pe zidurile oraşului, cercetând mai ales, în căutarea unui convoi precum cel care îl pierduse, zarea.

Iniţial, nu îl interesase enigma amorţirii autohtonilor şi a preschimbarii vegetaţiei. Avea prieteni, acolo de unde venea, care ar fi fost intrigaţi din prima zi. A trebuit să treacă mult timp ca acest eveniment constant să îi agite focul interior, dar de când s-a întamplat, obsesia a devenit din ce în ce mai stăruitoare. A ieşit noaptea, să vadă Miracolul. S-a oprit pe o bancă micuţă de os, faţă către faţă cu doi copaci care păreau mai vârstnici. Unul semăna cu un lbitai cu urechi nefireşti, enorme, celălalt cu unul cu o mustaţă imensă, semănând cumva cu doua coarne pleoştite. În simetria lor, niciodată arborii bătrâni nu sunt identici. Şi atunci, a văzut Mâna-de-Vânt care vine şi le dă forma, pe rând, dar foarte, nespus de repede.

A doua zi, în timpul plimbării de dimineaţă, un îngrijitor al Primelor Grădini a descoperit un lbitai fără cap, pe o alee. Acesta a trebuit înmormântat aşa – capul nu i s-a găsit niciunde. Şi tot din acea zi, nimeni şi nimic nu a mai zărit străinul.

Reclame

From → Epice

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: