Sări la conţinut

Ciclopul

august 15, 2009

Îl ştii cu siguranţă. Este ciclopul acela cu ochiul bălţat, ce se odihneşte pe o piesă de mobilier, ori agăţat cumva în perete precum un tablou viu, posedat de personajele sale, nu de tine. Noaptea se simte foarte bine, dar nu fotosensibil este el, ci prea mândru de lumina lui. Poate te uiţi numai la spectacolele fade despre care se spune, ca o scuză şoptită rapid, că sunt spectacole. Sau poate îi primeşti în plin doar ştirile şi alte emisii de acest soi, ce sunt concurente amicale ale teatrului ieftin, dar care se denumesc realitate majoră. Oricum ar fi, îl adori pe ciclop, îl venerezi negând că o faci, îi ştergi picioarele cu adâncul sufletului tău şi poate îl blamezi cu suprafaţa, dar azi îl aduci la viaţă, iar ieri te-ai minţit că l-ai răpus înainte să adormi de tot, când el te-a supt de Adevăr. Nici nu îţi mai aduci aminte de cand te ştie, dar îţi cunoaşte interioarele ca vinul plimbat de pe limbă în sânge. Asta dacă nu eşti din spiţa degustătorilor, pe cale de dispariţie din lipsă de hrană. Deschid ciclopul. Întreb tv-ul. La meteo au anunţat glaciaţiune.

CNN, Euronews, Discovery Channel, National Geographic, toate îţi par mai de încredere decât cele româneşti, dacă eşti un ”elitist”. Orbit de ”elitism” nu poţi sesiza că mesajul lor în ceea ce priveşte problemele fundamentale este identic cu cel de pe posturile tv locale, ce au veşminte mai ponosite, invitaţi mai pe limba băuturii de proastă calitate, false conflicte cu Occidentul, doar în materie de aspecte exterioare. Nu eşti pretenţios? Atunci, te mulţumeşti cu viermuiala surpătoare a unor analişti politici care sunt capabili să spună acelaşi lucru timp de jumătate de zi, bineînţeles repetând maşinal sintagme-cheie, cu reporteri care nu ştiu să pună o întrebare inteligentă, cu jocuri de cuvinte forţate de către răsfăţaţii saltimbanci populari, cu sondaje incorecte din start, ce mizează pe descurajarea într-un final a cetăţeanului cu alegeri diferite de curentul oficial, în care se pompeaza procentele. Dar Adevărul, în nici un caz nu este acolo.

Reţii lucruri fără voia ta. Filmate, câteva sute sau mii de oameni care protestează undeva, îţi pot crea impresia că nu există alte câteva milioane de oameni care susţin regimul, pentru că aici acesta nu se bucură de o susţinere voluntară din partea populaţiei, dar nici nu protestează nimeni mai bun. Pentru subconştientul tău este suficient să vadă câţiva morţi şi va fi convins de existenţa unui genocid, dacă aşa i se spune. Ciclopul se foloseşte de o calitate a omului: sensibilitatea. Şi tot el folosind-o, o ucide, o potopeşte până ce o aplatizează, până cînd ea arată ca un peşte abisal. Seria de imagini şocante, care în câteva săptămâni pot atinge cantitatea firească pentru o viaţă întreagă, crează o desensibilizare a omului. Cascada nu urmăreşte, evident, sensibilizarea lui, ci obţinerea acceptului său. Dar şocurile acestea nu creează o experienţă reală de viaţă. Nu sunt ca celelalte.

Filmele, chiar şi cele de animaţie, sunt formatoare de modele, aparent bune, dar mult diferite de sursa lor, căci sunt o schimonosire pudrată a originalului. Genul eroului reformator cedează locul său mercenarului glumeţ, iar cel al femeii care îmbină armonios sexualitatea cu spiritualitatea este înlocuit cu cel al pseudo-femeii, care în numele independenţei renunţă la toate formele de independenţă căpătate prin naştere, dar cunoaşte ceea ce este numit îndeobşte succes, prin alăturarea unei etichete sclipitoare numelui, ce devine o remorcă a etichetei ca şi întreaga sa fiinţă. Tipul ţăranului ce duce mai departe, conştient de menirea sa şi de locul său, o înţelepciune organică veche de milenii ce îi permite şi să-i şfichiuiască pe conducători, cu adevărat în numele păturii de jos, intră în umbra grobianului doritor de parvenire, grobian atât de asemănător celui care a înlocuit eroul, emiţătorul de stil prin originalitatea din care nu face un scop. Toate simbolurile mutilate, repetate, tind să capete locuri prioritare în mintea omului, cu cât mai fragedă este vârsta lui. Dar exceptând cazurile de boală psihică profundă, violenţa de pe televizor este asimilată de subconştient ca făcând parte din categoria ”lucruri negative.” Ce anume percepe subconştientul, veşnic căutând un echilibru, ca fiind pozitiv? Judecând după ponderea pe care o are, răspunsul sper să nu se prăvălească prea şocant: publicitatea. Tresar. Alternative rap nu este ceva ce se digeră uşor, fiind altă mâncare de peşte. Dar Ian Bavitz a.k.a. Aesop Rock trebuie amintit aici. Ca un dentist de stihuri,  îmi permit să extrag nişte pasaje ”bolnave” din al lui ”Basic Cable”:          

                             ”I’ll be dead by morning anyway
                              color my values with mundane humor in thirty minute tickets
                              to feel the magnetic seal picket censorship
                              I want commercials twenty four-seven
                              I wanna shop from my bed and set an
                              example for all my overworked, underpaid brethren

Reclame

From → Reconquiste

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: